Statiunea balneara este cunoscuta inca din timpul romanilor, dovada fiind inscriptia zeilor medicinei Aesculap si Hygia de Marcus Tiberius Marcianus.
Situata la o altitudine de 340m si la o distanta de 32Km de Tg-Jiu. Pe drumul judetean 661, localitatea Sacelu este atestata pentru prima data intr-un document din vremea lui Tepes Voda in anul 1480; apare si sub denumirea de Satcel la 8 ianuarie 1613 intr-un hristov din timpul lui Radu Mihnea, precum si sub denumirea de Secel la 3 aprilie 1644, iar la 1672, intr-un act de vanzare-cumparare, aparea sub denumirea de Sacel. Inca din 1866 Ministerul de Interne, de care depindeau pe atunci si problemele sanitare declara statiunea blneara.
Pe teritoriul comunei, cele mai vechi urme ale locuirii umane dateaza din epocile neolitica si bronzului , constand din topare si ceramica din piatra, fragmente de rasnite, ceramica. Din epoca geto-dacica s-a descoperit un tezaur monetary datat intre anii 150-70 a Chr. Cele mai numeroase marturii apartin epocii romane. Inca de la sfarsitul secolului XIX, Grigore Tocilescu semnala vestigii din aceasta perioada in punctual “Jidovii”, precizand ca acolo s-au descoperit resturi de ziduri, tigle, precum si fragmente de ceramica pe o suprafata de aproximativ 20x20m.
Tot in acest loc, un manuscris pastrat de Pamfil Polonic, se semnalau urme de zidarie pe o mare suprafata de teren, pietre sculptate, figurine de lut, o statuie de piatra, sageti, zabal, etc. In prezent pe raza localitatii se cunosc mai multe puncte de interes arheologic, majoritatea specific epocii romane: "Turita", "La Hotar", "Jidovii", "Grui", "La Buha".